Din nou am devenit mai săraci, actorul Varga Vilmos s-a stins din viaţă

Din când în când trebuie să luăm la cunoştinţă, uneori cu mânie, altădată cu încreţirea sprâncenelor: cineva iarăşi s-a stins din viaţă. Cineva, care trebuia să mai rămână cu noi. Dar cel respectat cu adevărat nu dispare niciodată. Uşa aceea se deschide în momentul în care am terminat lucrurile pentru care am venit pe pământ.

În momentul de faţă se mai întoarce odată, ţinând o torţă în faţa noastră, pe când el părăseşte definitiv scena vieţii. El este chemat de Regizorul Divin. A fost lumina pe cerul culturii. Am pierdut o parte din patrimoniul culturii maghiare din Oradea, dar mulţi poartă doliu pentru decesul artistului orădean şi pe plan internaţional. Tot mai des se aud veşti triste, şi tot mai des ne curg lacrimi, când conştientizăm faptul că un alt personaj al vremurilor trecute se lasă pe genunchi în faţa Domnului la capătul drumului pe pământ. Mulţi dintre aceştia sunt personalităţi care au stat în slujba culturii, al renumelui şi îmbogăţirii spirituale a oraşului Oradea.

În legătură cu arta lui Varga Vilmos îmi amintesc de un citat de Latinovits Zoltán: ”Actorul este un om foarte complex. Ascunde în sine numeroase euri şi numeroase genuri, arde şi trăieşte mai intens mai deplin decât ceilalţi oameni. Slujba lui presupune flăcări constante, gândire continuă şi o lume sentimentală foarte bogată.”

Varga Vilmos se caracteriza prin intelectualism. Era un excepţional interpret de poezii, un actor rar de întâlnit. A oferit clipe memorabile celor care au onorat cu atenţie rolurile jucate şi spectacolele prezentate de el. Era un om al vremilor trecute, care observa viaţa zâmbind şi cu mânie, dar şi cu ironie şi veselie.

În aşa fel era ieşit din comun că, în opinia mea nici o dată nu a făcut parte în realitate din acel rând imaginar.

Se caracteriza prin sinceritate. Cei care au fost prezenţi la spectacolele lui au părăsit teatrul cu amintirea unei întâlniri intelectuale cu acest personaj artistic. Aceştia erau momente rare în care merită să începem o discuţie profundă. Pentru toată lumea avea un zâmbet zburdalnic sau un gând succint.

Varga Vilmos era iubit de foarte mulţi.

Mă simt onorat deoarece a acceptat de mai multe ori invitaţiile mele şi am reuşit să stăm împreună pe scenă cu ocazia concertelor mele. Aceste spectacole erau sprijinite de multe discuţii în prealabil, discuţii din care tot timpul am învăţat ceva cu valoare eternă.

Oare generaţiile tinere recunosc faptul că în fiecare zi suntem părăsiţi de Maeşri de la care am putea învăţ încă foarte multe lucruri pentru ca să putem deveni ş noi demni de a continua munca lor cu timpul, de a păş pe drumul bătătorit cu supunere spirituală, ş de a ne alătura lor în momentul în care ş timpul nostru ajunge la sfârşit ?

Să ne luăm rămas bun cu capul aplecat şi cu dragoste recunoscătoare care îl va însoţi de-a lungul drumului! În viaţă a fost lumină pentru mulţi, de acum încolo este membrul permanent al ”Trupei Divine”.