Michael Haydn – compozitorul episcopului Patachich Ádám

Michael Haydn (fratele mai mic a lui Joseph Haydn) s-a născut în satul Rohrau, în Austria Inferioară în anul 1737.

Mama lui (Maria Koller) a lucrat ca şi bucătăreasă la o familie nobilă bogată, după care s-a căsătorit cu Mathias Haydn.

Tatăl lui M. Haydn a fost un simplu dogar sărac, dar pe lângă acesta şi muzician amator entuziast: a învăţat să cânte la harpă în mod autodidact şi îşi învăţa fii să cânte. Cariera muzicală a celor doi fraţi a pornit deodată.

M. Haydn întreaga sa viaţă a fost mare admirator al muzicii, când avea posibilitatea nu a evitat să cânte la harpa sa preferată. În marea familie a fost aproape ”obligaţie” muzica. În marea familie care trăia în condiţii dificile nu s-a putut da fiecărui copil un instrument muzical, din acest motiv tatăl care îndrăgea muzica a impus ca fiecare copil să participe la cântarea de acasă, măcar cu cântat. Tânărul Haydn trebuia să treacă peste numeroase obstacole pentru a accesa educaţie regulată de muzică, şi să i se deschidă calea spre a se descurca.

Pentru tânărul artist, care după un timp a devenit renumit în întreaga lume, i-a fost mare noroc că Patachich l-a rugat să devină conducătorul orchestrei sale. În acea vreme acest lucru însemna şi că dirijorului-compozitor avea posibilitatea să-şi trăiască ambiţiile de compozitor.

Cultura muzicală din Oradea

Episcopul Patachich la sosirea în oraş împreună cu M.Haydn ( 1760, şi nu 1757, după cum cred mulţi că a sosit M. Haydn), îi dă în sarcina lui Haydn organizarea orchestrei sale din Oradea. Haydn, care de abia avea 23 ani, în scurt timp a organizat orchestra şi corul episcopal, a extins ansamblul de cameră care funcţiona până acum. Împreună cu renumitul compozitor-dirijor au sosit la Oradea şi trei dintre prietenii săi muzicieni, când a părăsit şi el Viena: un violoncelist, un clarinetist şi unul care câta la corn de vânătoare. Scopul lui era să întărească orchestra cu aceşti muzicieni. A început marea lucrare de îndeplinire a constituirii orchestrei din Oradea…

Compozitorul-dirijor, care a lăsat ca şi moştenire 52 de simfonii, piese de concert cu caracter de deschizător de drumuri, 136 opere pe instumente – şi multe alte opere – şi dintre care mai multe au fost prezentate la Oradea, la Palatul Episcopal (care stătea în locul Primăriei de acum, şi al cărei aripă dreapta şi acum mai există, în directa vecinătate a turnului construit pentru scopuri de prevenire a incendiilor. Din păcate acesta a fost urâţit, prin care au jignit urât renumele monumentului istoric), în sala de ceremonii al acestuia ca şi premieră (!), a compus opere bisericeşti destul de importante. (Să nu uităm că, unul dintre sarcinile sale a fost chiar compunerea, învăţarea şi prezentarea pieselor muzicale de acest tip.)

Când M. Haydn a venit la Oradea, în contraacul său, conform obiceiurilor din perioada respectivă, a conţinut că trebuie să ridice nivelul liturghiei, renumele, splendoarea curţii epocale şi cu opere originale.

Compunerea

Haydn a compus liturghii germane şi latine. Pe lângă Requiemurile şi Cantatele sale motivele in stil maghiar ale liturghiei sale în A-dur care este atât  de popular în muzica catolică maghiară au fost compuse pe timpul operării la Oradea. (!)

Dintre piesele compuse în curtea lui Patachich trebuie să menţionăm A-dur Missa solemnist, două simfonii, şi concertul B-dur scris în primul rând pentru vioară şi orchestră, respectiv concertul compus pentru orgă şi violă.

M.Haydn umblând pe drumul său propriu a dezvoltat stil propriu de compozitor, care, pe timpul răspândirii aproape absolută a muzicii baroc, avea curajul să se opună regulilor care guvernau ca şi lege. Operele lui sunt caracterizate de îndrăzneală şi modernism, atât din punctul de vedere al sunetului, cât şi al criteriilor tehnice. Piesele sale conţin forţe dramatice care rareori sunt întâlnite în literatura muzicală a vremii respective. Conţinutul intern, rezonanţa şi textele muzicale cu răsturnări de situaţie reflectă munca unui autorul muzical modern şi contemporan.

Personalitate remarcabilă

E de mirare că lumea atrage atenţia lumii? Nu!

Michael Haydn părăseşte Oradea în 1762 (şi nu în 1763, după cum afirmă foarte mulţi, ignorând datele exacte), după ce participă cu orchestra sa excepţională la evenimentul de punere a pietrei de temelie a noului palat episcopal monumental proiectat de Hillebrandt, organizat în cortul din aer liber.

Necrologul de odinioară raportează despre faptul că ”… orchestra episcopului a cântat piesă muzicală scrisă special pentru acest eveniment…”. Probabil că această piesă a fost compusă şi dirijată încă de Haydn.

După acesta va călători în Salzburg – urmând să se stabilească aici până la sfârşitul vieţii sale – care a fost unul dintre capitalele muzicii Europei contemporane. Păşeşte în urma lui Leopold Mozart ca şi organistul Domului, dar mai mult decât atât, este maistru de concerte, dirijor în cadrul orchestrei curţii. Operele sale sunt prezentate în întreaga lume. Muzica lui îşi trăieşte renaşterea în zilele noastre.

Putem fi mândrii această persoană remarcabilă chiar aici, la Oradea a primit cea mai durabilă merinde.

Să mai adăugăm că, probabil îşi poate mulţumi o mare parte din întregul său armament muzical chiar experienţelor dobândite la Oradea.