Moştenirea culturală trebuie păstrată

…înflorirea vieţii muzicale din Oradea din acea perioadă poate fi mulţumit baronului episcop Patachich Ádam, care este cunoscut pentru sprijinirea artei, şi care angaja în curtea sa cei mai buni muzicieni a perioadei. Este deci demn să îngrijim şi să cultivăm de la an la an moştenirea culturală lăsată pe noi…”- spunea întotdeauna istoricul de muzică, muzicologul renumit din Oradea, Thurzó Sándor.

Ideea demarării festivalului l-a preocupat pe renumitul muzician deja înainte  – ca acesta să de realizeze în 2004 – dar ca şi la un plan atât de ambiţios, pregătirile au necesitat muncă foarte minuţioasă.

Bunicul meu a lucrat pentru colectarea materialului desinat festivalului mai mulţi ani, pentru că a început această colectare într-o perioadă istorică atât de întunecată, când încă totul legat chiar şi cel mai puţin de cultură, arte respectiv mişcările intelectuale era acoperit de masca neagră a regimului comunist. În aceea perioadă, din păcate nici nu s-a putut gândi la aşa ceva, omul ar fi fost rezolvat de îndată.

Colectarea operelor

O dată cu schimbarea regimului din 1989 din sfera gândurilor s-a putut avansa în sfera faptelor, plănui, realiza şi a început cumpărarea mai multor partituri, obţinerea operelor, acum într-o mai mare măsură şi intensitate decât înainte. Atunci deja s-ar fi putut demara festivalul, dar nu ar fi fost uşor de ţinut în viaţă pe o perioadă lungă, de a prezenta un repertoriu variat din materialele existente până atunci. Din acest motiv planul a fost obţinerea mai multor opere. Pe parcursul multor ani a reuşit să îmbogăţească materialul deja existent cu multe altele preţioase, dar Thurzó Sándor nu a demarat încă festivalul, pentru că şi-a dorit să lege primul festival de o dată importantă din istoria noastră locală: de memorabilul 1964.

Până la urmă festivalul a fost demarat în octombrie 2004, având în vedere mai multe puncte de vedere: pe de o parte, pentru că în urmă cu 40 de ani s-a întâmplat că locuitorii orădeni, indiferent de naţionalitate şi religie, s-au unit şi au salvat biserica Sfântul Ladislau de demolare, care de altfel a funcţionat ca şi Catedrală din 1723 până în 1780, pe de altă parte, aceşti trei compozitori între 1760-1769 (cert este că, cu doi ani de întrerupere) au creat opere în acest oraş, şi au desfăşurat activitate prin care au contribuit la îndeplinirea culturii muzicale din Oradea la nivel european.

Îşi ocupă locul care i se cuvine

În 2009, după decesul lui Thurzó Sándor, preluând conducerea artistică a festivalului, cel mai important scop a fost ca festivalul care deja a devenit cunoscut să-şi întărească şi mai mult locul în viaţa muzicală din Europa. Trebuie să fim mândri de aceşti compozitori, care au trăit ani în şir şi au compus în oraşul nostru îndrăgit. Este important să păstrăm acea moştenire spirituală bogată pe care ne-au lăsat aceşti trei compozitori.

Toţi suntem responsabili, şi cred că, pornind de la această bază putem îmbogăţi şi forma în mod pozitiv imaginea muzicală a oraşului Oradea.

Cred că este important să amintim munca creatoare al acestor muzicieni. Trebuie să cunoaştem mai profund această perioadă remarcabilă a istoriei muzicii din Oradea, pentru că conţine multe lucruri interesante, despre care cred că nu avem voie să uităm.

Cele mai autentice surse

Seria actuală de articole l-am format din colecţia vastă de documente al bunicului meu, ceea ce este pentru mine cea mai autentică sursă de materiale. Autenticitatea cuminicării datelor de către bunicul meu este dovedită de faptul că numeroşi oameni de ştiinţă, cercetători şi specialişti, reviste importante de specialitate, publicaţii, volumuri de muzicologie, morfologii din ţară şi străinătate au folosit descoperirile şi clarificările sale de istoric local. Dorinţa mea este ca la festivalul actual (şi la festivalurile care vor urma) să aduc, împreună cu renumiţii interpreţi, mai aproape de publicul iubitor de muzică istoricul timpului petrecut în Oradea de către aceşti trei compozitori.

Din păcate, referitor la acesta, şi în zilele noastre pot fi regăsite numeroase informaţii ”disonante” în conştiinţa publicului.

Este importanta compararea acestora cu faptele reale din documentele de constatare a faptelor.